ADHD, sindromul Down, starea de bine și înotul – Care este firul roșu?

ADHD-ul sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție și sindromul Down sunt două afecțiuni care pot influența în mod direct starea de bine a micuțului tău. Ce legătură există între ele și educația acvatică? Ei bine, putem spune că oricine este conectat la informații despre sănătate cunoaște că înotul este poate acel sport care este cel mai binefăcător pentru trupul și psihicul omului. În cazul bebelușilor beneficiile sunt și mai lăudabile, pentru că mișcarea acvatică, coordonată de abilitățile unui instructor încă de la cele mai fragede vârste, este un cadou pe care micuții noștri îl pot folosi toată viața. Și nu o spunem noi, o spun specialiștii, de la pediatrii la cercetători, care în urma studiilor și a experienței lor cu sănătatea celor mici, au descoperit că educația acvatică aduce un lung și important calup de beneficii asupra sănătății fizice și psihice ale copiilor, chiar de la 2-3 luni.

Acest sport este o disciplină cu metode graduale, personalizate pe nevoile bebelușului, cu ajutorul unui instructor specializat, astfel încât micuțul înotător să se dezvolte echilibrat prin numeroasele beneficii ale acestei activități.

Dar să nu ne mai lungim prea mult cu această introducere și să descoperim ce au dezvăluit cele mai importante studii privind ADHD-ul, sindromul Down, echilibrul motric și înotul la bebeluși.

1. Echilibrul motric și înotul la bebeluși
2. Sindromul Down la copii și dezvoltarea musculară
3. ADHD la copii și starea de bine
4. Înotul la bebeluși: cum alegem cursurile de educație acvatică

Echilibrul motric și înotul la bebeluși

Vom pune echilibrul pe primul loc în topul beneficiilor pe care înotul îl aduce copiilor. Și vom sublinia echilibrul motric, care a fost demonstrat de către un studiu de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, pe două grupuri de câte 19 bebeluși. Singurul factor care diferenția cele două grupuri era faptul că primul grup a beneficiat de educația acvatică timp de 2 ore pe săptămână de la 2-3 luni până la 7 luni. În rest, toți copiii aveau același statut parental, economic, educațional. La vârsta de 5 ani ambele grupuri de copii au fost testate, cei mici fiind supuși unor teste motrice identice. Rezultatul? Mai mult decât uimitor. Copiii din primul grup au demonstrat abilități motrice mai bune decât cei din cel de-al doilea grup.

”Am observat foarte clar că bebelușii înotători erau cei mai buni la exerciții care țineau de echilibru și abilitatea de a apuca și manevra lucruri. Este extrem de interesant pentru noi să vedem cum un antrenament acvatic specific pentru bebeluși duce la beneficii mai târziu în viață. Dezvoltarea unui copil este o dinamică interconectată între maturizare, creștere, experiență și învățare. Studiul nostru demonstrează  că nu trebuie să subestimăm deloc aspectul educativ al înotului.”, spune Hermundur Sigmundsson, conducătorul studiului.

Sindromul Down la copii și dezvoltarea musculară

Pe măsură ce bebelușul se mișcă în apă, mușchii lui trebuie să muncească mai intens contra rezistenței apei și în același timp, datorită inerției specifice, nesimțind efortul la fel de intens ca pe uscat. Mai mult, pentru că impactul asupra oaselor este minor, scade considerabil riscul de accidente nedorite. Ca urmare, mușchii devin mai puternici și se dezvoltă mai repede, căpătând flexibilitate și forță, devenind baza unui corp sănătos și agil. În acest sens au fost efectuate multe studii, însă poate cel mai elocvente sunt studiile realizate pe copii cu sindromul Down și pe cei cu autism, dintre care amintim un studiu efectuat chiar în România și publicat în revista Sport și Societate în Decembrie 2012, realizat prin analiza evoluției cognitive și emoționale a șase copii cu sindromul Down. Aceștia au beneficiat de educația acvatică timp de 6 luni. La finalul perioadei de test s-a observat o evoluție a capacităților musculare ale micuților implicați în studiu. Un alt studiu interesant este cel realizat de către Universitatea din Edinburgh pe 14 copii cu paralizie cerebrală care, după 10 săptămâni de educație acvatică de câte 2 ședințe pe săptămâna a 50 de minute, au demonstrat o îmbunătățire evidentă a abilităților motorii, care s-au observat nu numai în mediul acvatic, cât și în mișcările pe uscat.

ADHD la copii și starea de bine

Poate cel mai apreciat beneficiu pe termen scurt al înotului la bebeluși, mai ales de către părinți, este starea de bine a acestuia. Mai precis, începem cu faptul că efortul depus în apă duce la o mai bună oxigenare a creierului, dar și la un consum de energie masiv, care duce mai departe la un somn odihnitor după. Tot în aceeași linie vine și stimularea apetitului celui mic, un alt beneficiu apreciat de mămici. Mai mult, rutina, lejeritatea mișcărilor, inerția specifică apei, ședințele one-to-one, liniștea și lipsa stimulilor agresivi fac din educația acvatică activitatea cea mai eficientă în terapia copiilor cu dizabilități cognitive. Desigur, studiile în acest sens demonstrează că educația acvatică aduce beneficii la nivel emoțional, fiind, pe lângă o stimulare cognitivă și fizică, și o terapie antistres pentru toți copiii. Un studiu susținut de Universidade do Extremo Sul Catarinense din Brazilia a analizat efectul înotului asupra a 33 de copii de ambele sexe diagnosticați cu ADHD. Aceștia au beneficiat de educație acvatică timp de 8 săptămâni și la finalul studiului s-a demonstrat că exercițiile acvatice au un efect vizibil pozitiv asupra parametrilor de stres, depresie, echilibru cognitiv și atenție selectivă.

Nu putem încheia fără a sublinia că starea de bine indusă de educația acvatică transcende toate beneficiile de mai sus cu beneficii majore asupra sănătății, la nivel mult mai detaliat, prin studii susținute, care chiar dacă au fost sau nu efectuate pe copii, sunt extrem de relevante, precum sănătatea cardiovasculară, eliberarea de endorfine care aduc starea de bine, sănătatea respiratorie, sănătatea oaselor și a cartilagiilor cu deosebit efect asupra densității osoase.

Înotul la bebeluși: cum alegem cursurile de educație acvatică

Acum că ai înțeles și ți s-a demonstrat că înotul este sportul care poate aduce cele mai multe beneficii unui bebeluș, deoarece poate fi început încă de la 2-3 luni, parcă ai trece la concretizarea acestor beneficii. Însă nu este atât de simplu să alegi un centru de educație acvatică, pentru că bebelușul tău, fiind încă nou pe această lume, este mult mai sensibil și mai vulnerabil la mediul extern cuibului de acasă. Apa cu clor a unei piscine, o temperatură neadecvată, o abordare nepotrivită, contactul cu virusuri sau bacterii pot să distrugă o experiență ce se dorea benefică.

Acvatic Bebe Club este un centru acvatic dedicat bebelușilor care face eforturi uriașe pentru a oferi micuțului tău un spațiu sigur unde educația acvatică să ofere copiilor exact beneficiile care îi sunt atribuite. Fiind un exemplu în domeniu, am luat ca referință condițiile asigurate de Acvatic Bebe Club și am aflat ce trebuie să bifezi la un astfel de centru, conform managerului centrului, Carmen Dumitru:

• ” Dezinfecția apei se face printr-un sistem mixt de electroliză salină, ozon și raze UV cu efect direct asupra calității și purității apei, care în acest mod nu are deloc miros de clor;
• Sistemul automat de dezumidificare asigură o reglare automată a umidității și temperaturii apei și aerului;
• Instructorii noștri, au pregătirea profesională și calități personale care ii fac capabili să creeze în fiecare lecție de înot un mediu de învățare distractiv și eficient, adaptat la nevoile fiecărui copil, prin ședințe individuale;
• Înainte de a începe cursurile de educație acvatică sunt necesare câteva analize pentru copii, respectiv pentru adultul însoțitor, în cazul în care acesta dorește să participe la clase în piscină.”

Prin urmare, indiferent că îți dorești pentru copilul tău să devină olimpic sau să capete o abilitate care îi va oferi bucurie și îi poate salva viața, înotul este, fără doar și poate, forma de mișcare care îi aduce cele mai multe beneficii asupra sănătății lui fizice și emoționale. Efectul educației acvatice este cu atât mai puternic și se întinde pe termen lung cu cât copilul începe rutina acestui sport la o vârstă mai fragedă. Iar tu ca părinte, pe lângă faptul că te vei bate pe umăr lăudându-te pentru o decizie cu adevărat benefică pentru copilul tău, vei jubila la gândul că peste ani și ani copilul tău, adult fiind, se va bucura de o sănătate de invidiat și își va spune în gând: ”ce bine că m-au dat ai mei la înot când eram mic.”

Bibliografie

• Blauw-Hospers, C. H., Hadders-Algra, M. (2005) A systematic review of the effects of early intervention on motor development. Developmental Medicine & Child Neurology, 47, 421–432.
• Hopkins, B., Westra, T. (1988) Maternal handling and motor development: An intracultural study. Genetic Social and General Psychology Monographs, 114, 377–408.
• Langendorfer, S. J., Bruya, L. D. (1995) Aquatic readiness: Developing water competence in young children. Champaign, IL: Human Kinetics.
• Sigmundsson, H. and B. Hopkins. 2010. Baby swimming: exploring the effects of early intervention on subsequent motor abilities, Child: Care Health and Development. 36:3, 428-430. DOI: 10.1111/j.1365-2214.2009.00990.x
• Brenner R.A. Gitanjali S.T., Haynie D.L., Trumble A.C., Qian C., Klinger R.M., Klebanoff M.A., Association Between Swimming Lessons and Drowning in Childhood: A case control study. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine 2009; 163(3):203-210
• Zelazo P.R., Weiss M.J., “Infant Swimming Behaviors: Cognitive Control and Influence of Experience.” Journal of Cognitive Development 7 (1); 2006: pp. 1-25