De ce expunerea la clorul din piscine este periculoasă pentru copii

Înotul este sportul secolului 21! Cu multiple beneficii asupra sănătății întregului organism, mișcarea acvatică antrenează toate grupele de mușchi, întreg sistemul osos și stimulează sistemul nervos mai eficient decât oricare alt sport. Încă din prima parte a anilor 1970, beneficiile înotului au devenit evidente și asupra dezvoltării bebelușilor. O dată cu trecerea timpului implementarea unor standarde de igienă a apei în piscinele publice au vizat în primul rând igienizarea apei, însă nu au luat în considerare nevoile specifice ale bebelușilor. De-a lungul anilor au fost efectuate numeroase studii asupra standardului cel mai folosit, clorul, și efectele sale pe termen lung asupra dezvoltării bebelușilor expuși apei din piscinele clorinate.

De ce este periculoasă clorinarea apei din piscine pentru organismul uman

Sunt mai multe metode de dezinfecție a apelor din bazinele acvatice, însă clorinarea este cea mai uzuală, datorită raportului eficiență/preț.

Clorinarea inactivează patogenii din piscine, dar în același timp cauzează reacții cu materiile organice prezente în apă, de la cele chimice la cele induse de corpul uman, precum urină, transpirație, celule epiteliale, păr, microogranisme, produse cosmetice și alte produse de îngrijire, formând produse reziduale ale dezinfecției cu clor care pot deveni periculoase la expunerea pe termen lung. Cele mai periculoase produse reziduale sunt trihalometanii (THM), care nu sunt prezenți numai în apă, ci, din cauza volatilității lor, se evaporă și în aerul de deasupra apei din piscină, persistând mult timp, fiind inspirați de organismul uman. De aici și acel miros specific de clor din încăperile piscinelor publice.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) specifică faptul că înotătorii din piscinele interioare, mai ales în cazul celor care nu sunt ventilate corespunzător, pot fi expuși la THM în 3 moduri, prin ingerare orală, prin contact epitelial și prin inhalare.

Sute de studii au demonstrat că expunerea la clorul din piscine poate afecta sănătatea organismului uman. Câteva studii epidemiologice au dovedit că expunerea populației la THM prin ingerare duce la rate ridicate de cancere de colon, vezică urinară și rectale. (Hamidin et al. 2008; Lee et al. 2009; Villanueva et al. 2015). Iar alte studii pe animale au asociat expunerea la THM cu formarea de tumori la ficat și rinichi. (Ahmed et al. 2019). 

”Un total de douăzeci și unu de studii care evaluează efectele clorului și ale produselor sale secundare asupra sănătății alergice sau respiratorii au fost incluse în analiză. Expunerea la produse secundare de clorinare prin participarea la piscine a arătat efecte adverse asupra sănătății copiilor, subiecților expuși profesional, înotătorilor sportivi și subiecților astmatici. Aceste efecte adverse au fost observate în ciuda prezenței directivelor oficiale în majoritatea țărilor de control și reglementare a utilizării clorului pentru dezinfecția apei. Contactul cu produsele secundare de clorinare ar putea să nu fie motivul principal pentru sănătatea respiratorie precară, dar ar putea să nu fie la fel de inofensiv cum se credea mai devreme. În special, înotul copiilor în piscine cu clor este foarte discutabil.” se precizează în lucrarea ”Clorul, produsele de clorinare și efectele lor alergice și respiratorii asupra sănătății” a Institutului de Epidemiologie a Centrului Național de Cercetare în Sănătate din Neuherberg, Germania.

Copiii sunt cei mai afectați de expunerea la clorul din piscine

Copiii sunt cei mai vulnerabili la expunerea la clorul din piscine. Un studiu (Villanueva et al.-2015) a demonstrat că înotul pe termen lung în piscine dezinfectate cu clor crește riscul de astm la copii, iar un alt studiu (Bernard et al. (2009) a adăugat pe listă și riscul de bronșiolită. Raportul unui alt studiu (Pándics et al. (2018) a subliniat creșterea riscului de cancer la copiii expuși la piscine clorinate de la vârste fragede pe termen lung.

Dr. Alfred Bernard de la Universitatea Louvain din Belgia și echipa sa sunt cei care au întreprins cele mai multe studii privind expunerea pe termen lung a copiilor la apa clorinată a piscinelor și efectele acesteia asupra sănătății lor mai târziu în viață.

” Datele noastre sugerează că practicarea înotului bebelușului în piscine interioare clorurate poate fi asociată cu modificări ale căilor respiratorii distale care predispun copiii la dezvoltarea astmului și a bronșitei recurente. Aceste efecte pot rezulta din inhalarea repetată a produselor de clorinare, în special de tricloramină, gazul iritant format atunci când clorul reacționează cu materia organică adusă de înotători și care conferă piscinelor interioare mirosul lor tipic de clor. Recomandăm prudență înainte de a duce în mod regulat bebelușii în piscine interioare slab ventilate, unde există un miros puternic de clor.”, precizează Dr. Bernard în lucrarea sa ” Sănătatea respiratorie și înotul la bebeluși”.

Poate cauza astm și inflamații ale căilor respiratorii

Tot Dr. Bernard și echipa sa au demonstrat printr-un alt studiu că în țările industrializate, dezvoltate economic, unde accesul la piscine este facil, cazurile de astm infantil au crescut în ultimii ani. Iată cum explică acesta, în lucrarea ”Prezența piscinelor cu clor, atopia și riscul de astm bronșic în timpul copilăriei” modul în care copiii sunt afectați de expunerea la clorul din piscine:

”Factorul de bazin responsabil pentru aceste efecte ar trebui probabil căutat printre produsele de clorinare, care pot fi inhalate sub formă de gaz sau aerosoli. Unul dintre principalii vinovați ar putea fi tricloramina.

Studiul nostru indică în mod clar că riscul de a dezvolta astm culminează atunci când copiii merg regulat la o piscină interioară cu clor înainte de vârsta de 6-7 ani. Cea mai logică explicație pentru această sensibilitate mai mare a copiilor mici, observată deja în studiul nostru anterior (Bernard et al. 2003), este că copiii nu pot înota cu adevărat înainte de această vârstă și, prin urmare, trebuie să meargă la piscina mică, care este puțin adâncă, fierbinte și mai puternic poluată decât piscina mare. În plus, atunci când copiii se joacă sau învață să înoate, ei inhalează și înghit și mai mulți aerosoli și picături de apă care conțin acid hipocloros și cloramine solubile. Acestea pot fi transportate mai mult sau mai puțin adânc în tractul respirator, în funcție de mărimea aerosolilor și de modelul de respirație (respirație orală vs. nazală). Cu toate acestea, cel mai critic factor este că expunerea la toate aceste produse de clorinare culminează la copii tocmai într-un moment în care plămânii lor sunt încă în curs de dezvoltare. O proporție semnificativă a dezvoltării plămânilor are loc într-adevăr postnatal într-o perioadă care se extinde până la vârsta de 6-8 ani (Finkelstein și Johnston 2004). În tot acest timp, plămânul suferă alveolarizare și morfogeneză continuă cu o diferențiere a celor mai critice tipuri de celule și structuri epiteliale. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că expunerea repetată a tractului respirator la concentrații mari de oxidanți pe bază de clor în acea perioadă poate provoca modificări epiteliale care ar putea promova dezvoltarea astmului la subiecții sensibilizați.

În concluzie, studiul nostru arată că subprodușii de clorinare care contaminează aerul piscinelor interioare pot acționa ca adjuvant favorizând dezvoltarea astmului la copiii atopici, în special la copiii mici care frecventează piscina mică, puternic poluată. Aceste descoperiri susțin și mai mult „ipoteza clorului din piscină”, care sugerează că expunerea în creștere a copiilor la clorul din piscină ar putea fi un factor important al stilului de viață implicat în creșterea astmului bronșic la copil în lumea dezvoltată.”

”Expunerea la piscină la începutul vieții a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de apariție a astmului preșcolar. O relație doză-răspuns între expunerea la piscină și astm bronșic a fost indicată la copiii cu debut de astm la vârsta de 1 an. Copiii care au fost atât sensibilizați, cât și expuși au avut un risc deosebit de mare.” se precizează și în lucrarea ”Expunerea timpurie la piscină și debutul astmului la copii – un studiu caz-control” alDepartamentului de Sănătate Publică și Medicină Clinică, Medicina Muncii și Mediului de la Universitatea Umeå din Suedia.

Poate cauza rinită alergică

Alte studii au demonstrat că efectele pe termen lung al expunerii la clorul din piscine pot duce la o senzibilizare alergică a căilor respiratorii la particulele de praf, ce poate duce la rinită alergică pentru tot restul vieții. ”Prezența la piscinele cu clor la începutul vieții este asociată cu riscuri mai mari de inflamație a căilor respiratorii noi și de sensibilizare IgE la acarienii de praf de casă, independent de alți factori de risc.” se specifică în lucrarea ”Riscuri de sensibilizare alergică de nou-apariție și inflamație a căilor respiratorii după înotul la o vârstă fragedă în bazine cu clor”, semnată tot de echipa doctorului Bernard de la Universitatea Louvain din Belgia.

”Cele mai puternice asocieri cu rate mari de rinită alergică au fost găsite pentru cei mai tineri subiecți și au fost legate de gradul de participare la bazin curent și de vârstă școlară. Rate mai mari ale rinitei alergice pot fi observate atunci când copiii sunt expuși frecvent la vârsta școlară în ultimii 12 ani la apa clorinată a piscinelor. Integritatea afectată a epiteliului pulmonar prin expunerea la produse secundare de clorinare ar putea facilita un contact mai apropiat cu alergenii și, prin urmare, ar putea duce la rate mai mari de rinită alergică.” se concluzionează într-un alt studiu, ”Frecvența la piscine și prevalența rinitei alergice mai târziu în viață”, alCentrului Național de Cercetare pentru Mediu și Sănătate, Institutul de Epidemiologie, din Neuherberg, Germania.

Cum putem evita expunerea la clorul din piscine fără să renunțăm la educația acvatică a copiilor

Studiile de mai sus demonstrează că expunerea la apa clorinată a piscinelor, mai ales a bebelușilor și preșcolarilor, poate afecta pe termen lung sănătatea acestora, cu efecte dramatice ce pot să apară mai târziu în viață. Însă, oare aste înseamnă să renunțăm la acest sport care aduce atât de multe beneficii copiilor? Nici pe departe! Înseamnă doar să alegem cu multă atenție piscina pe care urmează să o frecventeze copilul nostru, astfel încât să ne asigurăm că expunerea la clor să fie cât mai mică sau inexistentă (acolo unde se folosesc metode de igienizare a apei fără clor).

”Metoda microbiologică și chimică optimă este ozonarea apei; cu toate acestea, din cauza costului mai mare, această metodă este rar utilizată. În cazul utilizării piscinelor cu apă clorurată, circulația aerului este crucială deoarece disipează compușii toxici suspendați în aer. De asemenea, sunt importante folosirea celor mai mici cantități eficiente de dezinfectant cu clor, spălarea atentă a corpului de către persoanele care folosesc piscina înainte de înot și folosirea șepcilor de înot pentru a limita livrarea de compuși organici în piscină.” se precizează în studiul ”Influența apei clorurate asupra dezvoltării bolilor alergice” a Departamentului de Gastroenterologie, Boli Metabolice și Interne și Dietetică în colaborare cu  Departamentul de Alergologie, Imunologie Clinică și Boli Interne din Polonia.

De ce detalii trebuie să ținem cont când alegem un club acvatic pentru copil:

• Impunerea de reguli stricte, atât în ceea ce privește circuitul copilului în club, cât și obligativitatea imunizării, a folosirii dușurilor înainte de a intra în apă, a scutecelor de apă, și interzicerea cremelor și loțiunilor;
• Igienizarea apei să se facă cu ozon și UV sau să existe un nivel cât mai redus al clorului rezidual din apă (să existe transparență în furnizarea acestor informații). În România nivelul permis de lege este de 0,5-1mg/l, însă este o limită impusă piscinelor publice normale. Cele dedicate copiilor ar trebui să aibă un nivel mult mai redus;
• Să existe un sistem de aerisire și de circulație a aerului bine pus la punct astfel încât să se evite cumularea de tricloramină în aerul respirat.

”Este recomandată dezinfecția secundară a apei din piscine cu UV sau ozon pentru a distruge microorganismele, mai ales Criptosporidium, care este rezistent la clor. Această acțiune este deosebit de importantă, mai ales în cazul piscinelor folosite de copii, în același timp reducând expunerea și la cloramine.” se precizează în ”Codul de practică” pe 2023 al Grupului consultativ pentru tratarea apei din piscine al Marii Britanii. În Germania legea în ceea ce privește clorul rezidual din piscine este cea mai strictă din lume, impunându-se un maxim de 0.3–0.6 mg/L. Aici se apelează la metode complexe de igienizare a apei din piscinele publice pentru a se reduce la minimum spre zero expunerea la clor rezidual în apă și în aer, de la folosirea metodei UV la metode de floculare sau de înlocuire a apei cât mai des. Tot aici în piscinele terapeutice este obligatorie igienizarea cu ozon. Prin urmare, ca părinte responsabil, atunci când decidem să mergem cu bebelușul sau preșcolarul la un bazin de înot, trebuie să urmărim cu atenție și modul în care se face igienizarea apei. Cu cât există mai multă transparență în această privință, cu cât clubul respectiv acordă o mai mare atenție igienizării corecte a apei, cu atât oferim copilului un mediu mai sănătos unde să poată practica înotul în siguranță și să beneficieze din plin de efectele lui miraculoase.

Igienizarea apei la Acvatic Bebe Club

Bazinele de înot de la Acvatic Bebe Club sunt igienizate prin cele mai noi tehnologii, pentru ca cei mici să aibă parte de un mediu sănătos când se bucură de plăcerea activităților acvatice. În cadrul clubului se folosesc atât instalațiile UV cât și de ozon, care fac față cu ușurință condițiilor dificile și reduc la minimum utilizarea hipocloritului de sodiu pentru dezinfecția apei din piscine. Astfel, valorile de referință ale produsului dezinfectat sunt minimizate, iar mirosul neplăcut sau dezvoltarea trihalometanelor sunt prevenite. Lumina UV îndepărtează clorul compus din apa piscinei iar ozonul crește nivelul de claritate al acesteia fără a genera produse chimice derivate, oxidând cloraminele și reducând la zero nivelul lor din apă și din aer.

Înotul este singurul sport care antrenează întreg organismul uman, atât pe plan fizic cât și cognitiv și emoțional. De aceea este cel mai indicat sport pentru copii, încă de la 4 luni și devine o formă de terapie eficientă și pentru bebelușii născuți prematur. Însă, pentru a se bucura de toate beneficiile înotului, copilul, iată, că trebuie să se afle într-un mediu acvatic adaptat, care să îi ofere condiții de siguranță în ceea ce privește igienizarea apei.  

Surse:

1. Aggazzotti, G., Fantuzzi, G., Righi, E., & Predieri, G. (1998). Blood and breath analyses as biological indicators of exposure to trihalomethanes in indoor swimming pools. Science of the Total Environment, 217, 155-163.
2. Aiking, H., van Acker, M. B., Scholten, R. J., Feenstra, J. F., & Valkenburg, H. A. (1994). Swimming pool chlorination: a health hazard? Toxicology Letters, 72(1-3), 375-380.
3. Bar-Or, O., & Inbar, O. (1992). Swimming and asthma. Benefits and deleterious effects. Sports Medicine, 14, 397-405.
4. Beech, J. A., Diaz, R., Ordaz, C., & Palomeque, B. (1980). Nitrates, chlorates, and trihalomethanes in swimming pool water. American Journal of Public Health, 70(1), 79-82.
5. Bernard, A., Carbonnelle, S., Michel, O., Higuet, S., de Burbure, C., Buchet, J-P., Hermans, C., Dumont, X., & Doyle, I. (2003). Lung hyperpermeability and asthma prevalence in schoolchildren: unexpected associations with the attendance at indoor chlorinated swimming pools. Occupational and Environmental Medicine, 60, 385-394.
6. Cammann, K., & Hubner, K. (1995). Trihalomethane concentrations in swimmers’ and bath attendants’ blood and urine after swimming or working in indoor swimming pools. Archives of Environmental Health, 50(1), 61-65.
7. Centerwall, B. S., Armstrong, C. W., Funkhouser, L. S., & Elzay, R. P. (1986). Erosion of dental enamel among competitive swimmers at a gas-chlorinated swimming pool. American Journal of Epidemiology, 123(4), 641-647.
8. Decker, W. J., & Koch, H. F. (1978). Chlorine poisoning at the swimming pool: an overlooked hazard. Clinical Toxicology, 13(3), 377-381.
9. De Jonckheere, J. F. (1982). Hospital hydrotherapy pools treated with ultra violet light: bad bacteriological quality and presence of thermophilic Naegleria. Journal of Hygiene (London), 88, 205-214.
10. Drobnic, F., Freixa, A., Casan, P., Sanchis, J., & Guardino, X. (1996). Assessment of chlorine exposure in swimmers during training. Medicine and Science in Sports and Exercise, 28(2), 271-274.
11. Fjellbirkeland, L., Gulsvik, A., & Walloe, A. (1995). Swimming-induced asthma. Tidsskr. Nor. Laegeforen, 115, 2051-2053.
12. Geurtsen W. (2000). Rapid general dental erosion by gas-chlorinated swimming pool water. Review of the literature and case report. American Journal of Dentistry, 13(6), 291-293.
13. Helenius, I., & Haahtela, T. (2000). Allergy and asthma in elite summer sport athletes. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 106, 444-452.
14. Helenius, I., Rytila, P., Sarna, S., Lumme, A., Helenius, M., Remes, V., & Haahtela, T. (2002). Effect of continuing or finishing high-level sports on airway inflammation, bronchial hyper-responsiveness, and asthma: A 5-year prospective follow-up study of 42 highly trained swimmers. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 109, 962-968.
15. Helenius, I. J., Tikkanen, H. O., Sarna, S., & Haahtela, T. (1998). Asthma and increased bronchial responsiveness in elite athletes: atopy and sport event as risk factors. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 101, 646-652.
16. Jessen H. J. (1989). Improving the quality of bathing water by oxygen releasing substances. Z. Gesamte. Hyg., 35, 326-380.
17. Langdeau, J. B., & Boulet, L.P. (2001). Prevalence and mechanisms of development of asthma and airway hyper-responsiveness in athletes. Sports Medicine, 31, 601-616.
18. Lindstrom, A. B., Pleil, J. D., & Berkoff, D. C. (1997). Alveolar breath sampling and analysis to assess trihalomethane exposures during competitive swimming training. Environmental Health Perspectives, 105(6), 636-642.
19. Matsumoto, I., Araki, H., Tsuda, K., Odajima, H., Nishima, S., Higaki, Y., Tanaka, H., Tanaka, M., & Shindo, M. (1999). Effects of swimming training on aerobic capacity and exercise induced bronchoconstriction in children with bronchial asthma. Thorax, 54, 196-201.
20. Mustchin, C. P., & Pickering, C. A. (1979). “Coughing water“: bronchial hyper-reactivity induced by swimming in a chlorinated pool. Thorax, 34(5), 682-683
21. Nelemans, P. J., Rampen, F. H., Groenendal, H., Kiemeney, L. A., Ruiter, D. J., & Verbeek, A. L. (1994). Swimming and the risk of cutaneous melanoma. Melanoma Research, 4, 281-286. Reuters Health, (March 21, 2001). Bronchospasm in competitive swimmers.
22. Rushall, B. S. (2003). Testimonies and anecdotes. Swimming Science Journal. [https://www-rohan.sdsu.edu/dept/coachsci/swimming/chlorine/chlorine.htm]
23. Rusnak, J. (2003). Breath taking. Splash, 11(6), 34-36.
24. Thickett, K. M., McCoach, J. S., Gerber, J. M., Sadhra, S., & Burge P. S. (2002). Occupational asthma caused by chloramines in indoor swimming-pool air. European Respiration Journal, 19, 827-832.
25. Wood, B. R., Colombo, J. L., & Benson, B. E. (1987). Chlorine inhalation toxicity from vapors generated by swimming pool chlorinator tablets. Pediatrics, 79(3), 427-430.
26. Wyatt, T. D., & Wilson, T. S. (1979). A bacteriological investigation of two leisure centre swimming pools disinfected with ozone. Journal of Hygiene (London), 82, 425-441.
27. Yahya, M. T., Landeen, L. K., Messina, M. C., Kutz, S. M., Schulze, R., & Gerba, C. P. (1990). Disinfection of bacteria in water systems by using electrolytically generated copper :silver and reduced levels of free chlorine. Canadian Journal of Microbiology, 36, 109-116.
28. Zwick, H., Popp, W., Budik, G., Wanke, T., & Rauscher, H. (1990). Increased sensitization to aeroallergens in competitive swimmers. Lung, 168, 111-115.
29. Ghid pentru supraveghere și monitorizare a calității apei din piscine si bazine de înot – Autori: Ioan Domahidi, Gabriela Vasiliu, Liliana Neagu, Larisa Prioteasa – Sub coordonarea Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar și INSP / Material efectuat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă
30. Ordinul Ministerului Sănătății 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei Capitolul IX